mucenică

română

Etimologie

Din mucenic.

Pronunție

• AFI: /mu.ʧe'ni.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului mucenică
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mucenică	mucenice
Articulat	mucenica	mucenicele
Genitiv-Dativ	mucenicei	mucenicelor
Vocativ	mucenico	mucenicelor

1. martiră din primele timpuri ale creștinismului; (p.gener.) persoană care suferă, care se sacrifică pentru ideile, convingerile sale.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cumineca

Referințe

• DEX '98 via DEX online