martiră

română

Etimologie

Din martir.

Pronunție

• AFI: /mar'ti.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului martiră
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	martiră	martire
Articulat	martira	martirele
Genitiv-Dativ	martirei	martirelor
Vocativ	martiro	martirelor

1. persoană care a avut de îndurat suferințe, chinuri îngrozitoare sau moartea pentru ideile, convingerile sale.
2. (spec.) mucenică (a bisericii).
3. (p.gener.) persoană care îndură persecuții, un tratament inuman, bătaie etc.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• rărițam

Referințe

• DEX '98 via DEX online