mulge
Etimologie
Din latină mŭlgĕre, forma populară în loc de mŭngĕre.
Pronunție
- AFI: /ˈmul.ʤe/
Verb
Conjugarea verbului mulge | |
Infinitiv | a mulge |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
mulg |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să mulgă |
Participiu | muls |
Conjugare | II |
- (v.tranz.) a extrage, manual sau mecanic, laptele din ugerul femelelor unor animale domestice.
- (fig.) a atrage foloase, a profita; a exploata pe cineva.
Cuvinte derivate
- mulgar, mulgară
- mulgare
- mulgaș
- mulgăriște
- mulgător
- mulgătură
- mulgere
- muls
- mulsătură
- mulsiune
- mulsoare
- mulsură
- mulzare
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- Vacă bună de muls = persoană sau situație care poate fi exploatată, de pe urma căreia, prin abuz, se pot trage foloase
Traduceri
a stoarce laptele din uger
|
|
Etimologie
Din mulge.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru mulge.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru mulge.