muruială

română

Din a murui + sufixul -eală.

Declinarea substantivului muruială
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	muruială	muruieli
Articulat	muruiala	muruielile
Genitiv-Dativ	muruielii	muruielilor
Vocativ	muruială	muruielilor

muruire.
(concr.) lut sau alt material cu care se muruiește un perete, pardoseala etc.
(reg.; concr.) amestec de făină cu apă, ouă etc. cu care se unge pâinea, mălaiul etc., înainte de a fi băgate în cuptor.