nădejde
română
Etimologie
Din slavă (veche) nadežda.
Pronunție
- AFI: /nəˈdeʒ.de/
Substantiv
| Declinarea substantivului nădejde | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | nădejde | nădejdi |
| Articulat | nădejdea | nădejdile |
| Genitiv-Dativ | nădejdii | nădejdilor |
| Vocativ | nădejde | nădejdilor |
- încredere sau convingere că ceea ce faci ori dorești se va realiza; speranță, nădăjduire; încredere în sprijinul, în ajutorul cuiva sau a ceva, certitudine că cineva sau ceva va fi favorabil, de ajutor.
- (concr.) ceea ce dă încredere, certitudinea că se va realiza dorința cuiva.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc.adj.) De nădejde = în care poți avea toată încrederea.
- (loc.adv.) De (sau cu) nădejde = așa cum trebuie, foarte bine; solid, temeinic.
- (loc.vb.) A trage nădejde = a spera, a nădăjdui.
Expresii
- În nădejdea... = în speranța..., bazându-se pe..
- A se lăsa în nădejdea (cuiva) = a conta (pe...), a se bizui (pe...)
- A-și pune (sau a avea) nădejdea (în cineva) = a se baza pe sprijinul (cuiva), a se încrede (în...)
- Slabă nădejde = puțin probabil, nesigur
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online