năfurică
Etimologie
Confer nafură.
Pronunție
- AFI: /nə.fu'ri.kə/
Substantiv
Declinarea substantivului năfurică | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | năfurică | năfurici |
Articulat | năfurica | năfuricile |
Genitiv-Dativ | năfuricii | năfuricilor |
Vocativ | năfurică | năfuricilor |
- (bot.) (Artemisia annua) plantă erbacee din familia compozeelor, cu tulpina dreaptă, cu frunze penate și cu flori gălbui, dispuse în capitule mici; peliniță.
Sinonime
- (bot.) (reg.) mălin, măturișcă, măturiță, peliniță, buruiană-de-țară, mătura-Maicii-Precesta, mătură-turcească
Cuvinte apropiate
Vezi și
Traduceri
plantă; floare
|
|
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online