năruitură

română

Etimologie

Din a (se) nărui + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /nə.ru.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului năruitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	năruitură	năruituri
Articulat	năruitura	năruiturile
Genitiv-Dativ	năruiturii	năruiturilor
Vocativ	năruitură	năruiturilor

1. ruină a unei construcții; dărâmătură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online