dărâmătură

română

Variante

• dărmătură

Etimologie

Din a dărâma + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /də.rɨ.mə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului dărâmătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	dărâmătură	dărâmături
Articulat	dărâmătura	dărâmăturile
Genitiv-Dativ	dărâmăturii	dărâmăturilor
Vocativ	dărâmătură	dărâmăturilor

1. zid, clădire dărâmată; ruină.
2. material căzut, surpat dintr-o clădire în ruină.
3. (la pl.) crengi de copaci rupte și doborâte la pământ; vreascuri.
4. (fam.) epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online