nesfârșit

română

Etimologie

Din ne- + sfârșit.

Pronunție

• AFI: /nes.fɨr'ʃit/

Substantiv

Declinarea substantivului nesfârșit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nesfârșit	nesfârșituri
Articulat	nesfârșitul	nesfârșiturile
Genitiv-Dativ	nesfârșitului	nesfârșiturilor
Vocativ	nesfârșitule	nesfârșiturilor

1. ceea ce nu are (sau pare că nu are) limită în spațiu sau în timp; nemărginire, infinit.
2. eternitate, veșnicie.

Locuțiuni

• (loc.adv.) La nesfârșit = continuu, întruna, necontenit.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din ne- + sfârșit.

Pronunție

• AFI: /nes.fɨr'ʃit/

Adjectiv

Declinarea adjectivului nesfârșit
	Singular	Plural
Masculin	nesfârșit	nesfârșiți
Feminin	nesfârșită	nesfârșite
Neutru	nesfârșit	nesfârșite

1. care nu se sfârșește, nu are limite (în timp sau spațiu), nu încetează, nu se consumă, care nu are sfârșit; fără sfârșit; fără margini: etern, veșnic; infinit.
2. foarte mare, foarte întins, foarte numeros, foarte intens.
3. (adverbial) extrem de..., foarte.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online