înceta
Etimologie
Din latină *quetãre (= quietare).
Pronunție
- AFI: /ɨn.ʧe'ta/
Verb
Conjugarea verbului înceta | |
Infinitiv | a înceta |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
încetez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să înceteze |
Participiu | încetat |
Conjugare | I |
- (v.intranz. și tranz.) a se opri dintr-o acțiune, a nu mai continua o acțiune.
- Uzina și-a încetat activitatea.
- Vijelia, ploaia a încetat.
- (v.tranz.) a face să nu mai aibă loc; a conteni.
- Au încetat lucrul în semn de protest.
- Toate zgomotele au încetat în stradă.
Sinonime
- 1: (-și) întrerupe, (-și) opri, (-și) sista, (-și) suspenda, conteni, se curma, se opri, se potoli, se sfârși, sta, se termina, (înv. și pop.) (se) ostoi, (prin Ban.) se prorupe, (Mold.) tinchi, (înv.) se precurma
- 2: conteni, (se) întrerupe, (se) opri, părăsi, amuți, dispărea, se liniști, muți, se potoli, se stinge, trece, (astăzi rar) se sparge
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A înceta din viață = a muri
Traduceri
a(-și) opri desfășurarea; a conteni
|
|
a face să nu mai aibă loc; a conteni
|