noroci
Etimologie
Din noroc.
Pronunție
- AFI: /no.ro'ʧi/
Verb
| Conjugarea verbului noroci | |
| Infinitiv | a noroci |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
norocesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să norocească |
| Participiu | norocit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (pop. și fam.) a face pe cineva fericit, a aduce cuiva noroc; a ferici.
- (v.refl.) a deveni fericit, a avea norocul, fericirea să...
- (v.tranz.) (pop.) a ursi, a meni, a hărăzi, a sorti cuiva ceva.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online