română

Etimologie

Din neogreacă χαρίζω (charízo).

Pronunție

  • AFI: /hə.rə'zi/


Verb


Conjugarea verbului
hărăzi
Infinitiv a hărăzi
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hărăzesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hărăzească
Participiu hărăzit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a stabili, a hotărî (ceva) dinainte, în vederea unui scop; a destina.
    Ce ne-a hărăzit soarta?
  2. (înv.) a dedica, a închina.
  3. (înv.) a face cuiva un dar, o cinste, o donație; a acorda un drept, un privilegiu, un titlu, o distincție.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe