notifica

română

Etimologie

Din franceză notifier < latină notificare.

Pronunție

• AFI: /no.ti.fi'ka/

Verb

Conjugarea verbului notifica
Infinitiv	a notifica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	notific
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să notifice
Participiu	notificat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a aduce la cunoștință (în mod oficial); a înștiința (în scris); a trimite o notificare.
2. (v.tranz.) a nota.

Cuvinte derivate

• notificare

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• confiați
• înfocați

Referințe

• DEX '98 via DEX online