notificare
Etimologie
Din a notifica.
Pronunție
- AFI: /no.ti.fi'ka.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului notificare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | notificare | notificări |
| Articulat | notificarea | notificările |
| Genitiv-Dativ | notificării | notificărilor |
| Vocativ | notificare | notificărilor |
- acțiunea de a notifica și rezultatul ei.
- comunicare scrisă adresată unei persoane, prin organul competent, în scopul de a o informa că un fapt sau un act juridic a fost îndeplinit sau urmează să fie îndeplinit; notificație.
- înștiințare oficială făcută de un stat altor state, printr-o notă diplomatică, cu privire la poziția sa într-o anumită problemă internațională.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online