nur

română

Etimologie

Din turcă nur.

Pronunție

• AFI: /nur/

Substantiv

Declinarea substantivului nur
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	nur	nuri
Articulat	nurul	nurii
Genitiv-Dativ	nurului	nurilor
Vocativ	nurule	nurilor

1. (pop. și fam.) calitate a unei femei de a atrage, de a plăcea (unei persoane de sex opus) prin farmecul, drăgălășenia, grația ei; (p.ext.) aspect atrăgător al unei femei; vino-ncoace.

Cuvinte derivate

• nuriță

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online