Etimologie

Din latina populară connoscere < latină cognoscere.

Pronunție

  • AFI: /ku'no̯aʃ.te/


Verb


Conjugarea verbului
(se) cunoaște
Infinitiv a (se) cunoaște
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) cunosc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) cunoască
Participiu cunoscut
Conjugare III
  1. (v.tranz.) a lua cunoștință de obiectele și de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conștiință; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul.
    Cunosc orașul.
    Cunoaște o limbă.
    A cunoaște opera unui scriitor.
    Cunoaște la perfecție mai multe meserii.
  2. (v.tranz.) a avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței; a fi luat cunoștință de ceva.
    Cunosc trei limbi străine.
  3. (v.tranz.) a ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi făcut (personal) cunoștință cu cineva.
    Îl cunosc de mic copil.
    Cunoști franceza?
  4. a ști felul de a fi al cuiva.
  5. a recunoaște, a identifica.
  6. a distinge, a deosebi pe cineva sau ceva.
  7. a avea de-a face cu ceva, a fi în deplină cunoștință de cauză.
    Cunosc eu bunătatea ta.
  8. (v.refl.) a se băga de seamă, a se remarca, a se descoperi.
  9. a avea efect, a nu se întâmpla în zadar.
    Pe unde a trecut se cunoaște.
  10. (v.tranz.) a admite adevărul; a nu tăgădui.
  11. (v.intranz.) (rar) a-și arăta recunoștința pentru ceva; a răsplăti.
  12. (v.tranz.) a admite calitatea sau titlul cuiva.
  13. (v.tranz.) a-și da seama de ceva; a înțelege, a ști.
    Cunosc intențiile lui.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Expresii

  • A nu cunoaște moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil
  • A-și cunoaște (sau a nu-și cunoaște) lungul nasului = a-și da (sau a nu-și da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite
  • A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de știre, a preveni, a avertiza
  • A cunoaște lumea = a avea experiența vieții
  • (tranz.) A cunoaște ceva = a se alege cu un profit


Traduceri

Referințe