cunoaște
Etimologie
Din latina populară connoscere < latină cognoscere.
Pronunție
- AFI: /ku'no̯aʃ.te/
Verb
Conjugarea verbului (se) cunoaște | |
Infinitiv | a (se) cunoaște |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) cunosc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) cunoască |
Participiu | cunoscut |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a lua cunoștință de obiectele și de fenomenele înconjurătoare, reflectate în conștiință; a stabili în chip obiectiv natura, proprietățile unui lucru, relațiile dintre fenomene, a le da o interpretare conformă cu adevărul.
- Cunosc orașul.
- Cunoaște o limbă.
- A cunoaște opera unui scriitor.
- Cunoaște la perfecție mai multe meserii.
- (v.tranz.) a avea sau a dobândi cunoștințe pe baza studiului, experienței; a fi luat cunoștință de ceva.
- Cunosc trei limbi străine.
- (v.tranz.) a ști, a afla cine este cineva, a identifica ceva; a fi făcut (personal) cunoștință cu cineva.
- Îl cunosc de mic copil.
- Cunoști franceza?
- a ști felul de a fi al cuiva.
- a recunoaște, a identifica.
- a distinge, a deosebi pe cineva sau ceva.
- a avea de-a face cu ceva, a fi în deplină cunoștință de cauză.
- Cunosc eu bunătatea ta.
- (v.refl.) a se băga de seamă, a se remarca, a se descoperi.
- a avea efect, a nu se întâmpla în zadar.
- Pe unde a trecut se cunoaște.
- (v.tranz.) a admite adevărul; a nu tăgădui.
- (v.intranz.) (rar) a-și arăta recunoștința pentru ceva; a răsplăti.
- (v.tranz.) a admite calitatea sau titlul cuiva.
- (v.tranz.) a-și da seama de ceva; a înțelege, a ști.
- Cunosc intențiile lui.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Expresii
- A nu cunoaște moarte = (despre obiecte) a fi trainic, durabil
- A-și cunoaște (sau a nu-și cunoaște) lungul nasului = a-și da (sau a nu-și da) seama de ce i se cuvine sau i se poate permite
- A face cunoscut (cuiva ceva) = a da de știre, a preveni, a avertiza
- A cunoaște lumea = a avea experiența vieții
- (tranz.) A cunoaște ceva = a se alege cu un profit
Traduceri
a lua cunoștință de ceva sau cineva
|
|