oblădui

română

Etimologie

Din slavă (veche) obladovati.

Pronunție

• AFI: /o.blə.du'i/

Verb

Conjugarea verbului oblădui
Infinitiv	a oblădui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	oblăduiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să oblăduiască
Participiu	oblăduit
Conjugare	IV

1. (v.tranz. și refl.) (înv. și pop.) a (se) conduce, a (se) administra, a (se) guverna.
2. (v.intranz.) a domni.
3. (v.tranz.) a proteja, a ocroti, a apăra.

Cuvinte derivate

• oblăduire
• oblăduitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online