oboroc

română

Din ucraineană уборок (uborok).

Declinarea substantivului oboroc
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oboroc	oboroace
Articulat	oborocul	oboroacele
Genitiv-Dativ	oborocului	oboroacelor
Vocativ	oborocule	oboroacelor

(în evul mediu, în țara românească și în moldova) danie.
măsură de capacitate de 44 sau de 22 de ocale, folosită în trecut.
vas mare de formă cilindrică, larg la gură, făcut de obicei din scoarță de tei, care servește ca unitate de măsură pentru cereale sau pentru păstrarea și transportul acestora; conținutul acestui vas.
coș de nuiele fără fund cu care se prind peștii.

A pune (sau a ascunde, a ține etc.) ceva sub obroc = a feri ceva de văzul lumii, a ține ascuns, a ascunde bine ceva