ocrotire

română

Etimologie

Din a ocroti.

Pronunție

• AFI: /o.kro'ti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului ocrotire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ocrotire	ocrotiri
Articulat	ocrotirea	ocrotirile
Genitiv-Dativ	ocrotirii	ocrotirilor
Vocativ	ocrotire, ocrotireo	ocrotirilor

1. acțiunea de a ocroti și rezultatul ei; apărare, protejare, sprijin, ajutor.
2. adăpost, azil.

Cuvinte compuse

• ocrotirea sănătății
• ocrotirea naturii

Traduceri

acțiunea de a ocroti

Anagrame

• corotire

Referințe

• DEX '98 via DEX online