oficialitate

română

Etimologie

Din franceză officialité.

Pronunție

• AFI: /o.fi.ʧi.a.li'ta.te/

Substantiv

Declinarea substantivului oficialitate
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	oficialitate	oficialități
Articulat	oficialitatea	oficialitățile
Genitiv-Dativ	oficialității	oficialităților
Vocativ	oficialitate	oficialităților

1. persoană oficială; (la pl.) autoritățile dintr-o țară, dintr-un oraș; reprezentanții oficiali ai autorității.
2. caracter oficial, calitate, ținută, atitudine oficială.

Cuvinte compuse

• principiul oficialității

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online