opercul

română

Etimologie

Din franceză opercule < latină operculum.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului opercul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	opercul	opercule
Articulat	operculul	operculele
Genitiv-Dativ	operculului	operculelor
Vocativ	operculule	operculelor

1. fiecare dintre plăcile osoase care acoperă deschiderea branhială la unele specii de pești.
2. căpăcel care astupă gura cochiliei la unii melci.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• corpule
• cropule
• cupelor

Referințe

• DEX '98 via DEX online