oralitate
Etimologie
Din oral + sufixul -itate. Confer italiană oralitá.
Pronunție
- AFI: /o.ra.liˈta.te/
Substantiv
Declinarea substantivului oralitate | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | oralitate | invariabil |
Articulat | oralitatea | invariabil |
Genitiv-Dativ | oralității | invariabil |
Vocativ | oralitate | invariabil |
- calitate a stilului unei scrieri beletristice de a părea vorbit, dând expunerii un caracter spontan și viu atât în dialogurile care notează particularitățile vorbirii personajelor, cât și în narațiunea propriu-zisă; ansamblu de particularități ale limbii vorbite, ale graiului viu.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online