viu

română

Din latină vivus.

Declinarea adjectivului viu
	Singular	Plural
Masculin	viu	vii
Feminin	vie	vii
Neutru	viu	vii

(adesea substantivat) care se află în viață, care trăiește; înzestrat cu viață.
care este dotat cu simțire.
care persistă, care dăinuiește încă.
Tradiție vie.
(în concepția creștină) etern, nemuritor, veșnic.
plin de viață, de neastâmpăr; cu mișcări iuți, vioaie.
animat, însuflețit.
Discuție vie.
(despre ochi) care denotă vioiciune, inteligență; ager, vioi.
(despre plante) viguros, plin de sevă, sănătos, verde.
(despre ape) care curge repede.
(despre foc) care arde bine, cu flăcări mari.
(despre sunete) răsunător, puternic.
(despre lumină; p.ext. despre surse de lumină) tare, puternic, orbitor.
(despre culori) aprins; strălucitor.
(despre abstracte) intens, puternic.
Durere vie.

Prin (sau cu) viu grai = oral
A jupui pe cineva (sau a lua cuiva pielea) de viu = a fi fără milă față de cineva, a cere cuiva mai mult decât poate da; a jecmăni, a jefui (pe cineva)
Viu sau mort = în orice stare s-ar afla, în viață sau mort; cu orice preț
(substantivat) A fi mort între vii = a fi ca și mort
Nici cu viii, nici cu morții, = se spune despre un bolnav care nici nu moare, nici nu se înzdrăvenește
Morții cu morții și viii cu viii, = se spune ca îmbărbătare celor care se consolează greu de moartea unei persoane dragi

Declinarea substantivului viu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	viu	vii
Articulat	viul	viile
Genitiv-Dativ	viului	viilor
Vocativ	viule	viilor