ordalie

română

Etimologie

Din franceză ordalie < latină ordalium.

Pronunție

• AFI: /or.da'li.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ordalie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ordalie	ordalii
Articulat	ordalia	ordaliile
Genitiv-Dativ	ordaliei	ordaliilor
Vocativ	ordalie	ordaliilor

1. mod de stabilire a dreptății sau a vinovăției părților în litigiu, caracteristic evului mediu, prin diferite probe (a focului, a apei clocotite și a fierului încins) sau prin duelul judiciar.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• dăolire

Referințe

• DEX '98 via DEX online