ortoepie

română

Etimologie

Din franceză orthoépie.

Pronunție

• AFI: /or.to.e'pi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ortoepie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ortoepie	invariabil
Articulat	ortoepia	invariabil
Genitiv-Dativ	ortoepiei	invariabil
Vocativ	ortoepie	invariabil

1. ansamblu de reguli proprii unei limbi care stabilesc pronunțarea corectă (literară) a cuvintelor; disciplină care se ocupă cu studiul acestor reguli.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online