outrage

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche oltrage < latină *ultragium sau *ultraticum.

Pronunție

• AFI: /'aʊtreɪdʒ/

Substantiv

outrage, pl. outrages

1. atrocitate; (spec.) crimă

   What an outrage!

2. ultraj, indignare

Sinonime

• 1: atrocity

Verb

Conjugarea verbului to outrage
Infinitiv	to outrage
Prezent simplu pers. 3 sg.	outrages
Trecut simplu	outraged
Participiu trecut	outraged
Participiu prezent	outraging

1. a comite o crimă față de
2. a ultragia

Cuvinte derivate

• outrageous

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

franceză

(français)

Etimologie

Din franceza veche oltrage < latină *ultratĭcum.

Pronunție

• AFI: /u.tʁaʒ/

Substantiv

outrage m., outrages pl.

1. ultraj, indignare
2. atrocitate; (spec.) crimă

Cuvinte derivate

• outrager
• outrageux

Referințe

• Wiktionnaire