ovație
română
Etimologie
Din franceză ovation < latină ovatio.
Pronunție
- AFI: /o'va.ʦi.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului ovație | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ovație | ovații |
| Articulat | ovația | ovațiile |
| Genitiv-Dativ | ovației | ovațiilor |
| Vocativ | ovație | ovațiilor |
- manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online