ovație

română

Etimologie

Din franceză ovation < latină ovatio.

Pronunție

• AFI: /o'va.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului ovație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	ovație	ovații
Articulat	ovația	ovațiile
Genitiv-Dativ	ovației	ovațiilor
Vocativ	ovație	ovațiilor

1. manifestare publică entuziastă de admirație și de aprobare, exprimată prin aclamații și aplauze în cadrul unei adunări, a unei serbări etc., față de o persoană, o acțiune, o inițiativă etc.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online