paiantă

română

Etimologie

Din turcă payanda.

Pronunție

• AFI: /paˈjan.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului paiantă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	paiantă	paiante
Articulat	paianta	paiantele
Genitiv-Dativ	paiantei	paiantelor
Vocativ	paiantă	paiantelor

1. sistem de construcție a pereților unor case, care constă dintr-un schelet de lemn având golurile umplute sau acoperite cu diferite materiale (împletituri de nuiele ori șipci tencuite cu lut, chirpici etc.); material care alcătuiește asemenea sistem de construcție.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apțiana

Referințe

• DEX '98 via DEX online