palate

română

Etimologie

Din palat.

Pronunție

• AFI: /paˈla.te/

Substantiv

1. forma de plural nearticulat pentru palat.

---

engleză

(English)

Etimologie

Din engleză medie palate, care provine din franceză veche palat < latină palātum („palat”), poate de origine etruscă.

Pronunție

• AFI: /ˈpælɪt/
• (SUA) AFI: /ˈpælɪt/, /ˈpælət/
• (Australia) AFI: /ˈpælət/

Substantiv

palate, pl. palates

1. (anat.) palat
2. (p.ext.) simțul gustului

   He has a sensitive palate.

3. (fig.) plăcere (pentru), gust (pentru)

Sinonime

• 1: (anat.) uraniscus
• 2: taste
• 3: liking, taste, relish

Cuvinte derivate

• palatable
• palatal
• palatally

Cuvinte compuse

• cleft palate
• hard palate
• soft palate

Omofone

• palette
• pallet
• pallette

Vezi și

• mouth

Verb

Conjugarea verbului to palate
Infinitiv	to palate
Prezent simplu pers. 3 sg.	palates
Trecut simplu	palated
Participiu trecut	palated
Participiu prezent	palating

1. (nestandardizat) a se desfăta, a se delecta

Sinonime

• relish, stomach

Referințe

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

italiană

(italiano)

Etimologie

Din palata.

Pronunție

• AFI: /paˈlate/

Substantiv

1. forma de plural pentru palata.

---

latină

(Latina)

Etimologie

Din pālō.

Pronunție

• AFI: /paːˈlaː.te/

Verb

1. forma de persoana a II-a plural la imperativ prezent activ pentru pālō.