panicul

română

Variante

• paniculă

Etimologie

Din latină panicula, franceză panicule.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului panicul
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	panicul	panicule
Articulat	paniculul	paniculele
Genitiv-Dativ	paniculului	paniculelor
Vocativ	paniculule	paniculelor

1. tip de inflorescență în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt și ele ramificate și poartă flori, spiculețe sau capitule.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• inculpa

Referințe

• DEX '98 via DEX online