panteon
Etimologie
Din franceză panthéon < greacă antică Πάνθειον (Pántheion, „Templul dedicat tuturor Zeilor”). Compus din πᾶν < πᾶς (pān, pās "tot, întreg") + θεῖος < θεός (theios, theos "zeu").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
Declinarea substantivului panteon | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | panteon | panteonuri |
Articulat | panteonul | panteonurile |
Genitiv-Dativ | panteonului | panteonurilor |
Vocativ | ' | ' |
- (în antichitatea greacă și romană) templu consacrat tuturor zeilor, la greci și la romani.
- totalitatea divinităților unei mitologii sau unei religii politeiste.
- edificiu monumental consacrat amintirii oamenilor iluștri, unde se depun rămășițele lor pământești.
- (fig.) galeria oamenilor iluștri ai unui popor.
Traduceri
templu consacrat tuturor zeilor
|
|