paradox
Etimologie
Din franceză paradoxe.
Pronunție
- AFI: /pa.ra'doks/
Substantiv
Declinarea substantivului paradox | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | paradox | paradoxuri |
Articulat | paradoxul | paradoxurile |
Genitiv-Dativ | paradoxului | paradoxurilor |
Vocativ | paradoxule | paradoxurilor |
- enunț contradictoriu și, în același timp, demonstrabil.
- părere (absurdă) contrară adevărului unanim recunoscut; (p.ext.) ciudățenie; enormitate, absurditate.
- raționament aparent just care duce la concluzii contradictorii, ce nu pot fi considerate nici adevărate, nici false; antinomie.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online