peduncul

română

Etimologie

Din latină pedunculus, franceză pédoncule.

Pronunție

• AFI: /pe'dun.kul/

Substantiv

Declinarea substantivului peduncul
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	peduncul	pedunculi
Articulat	pedunculul	pedunculii
Genitiv-Dativ	pedunculului	pedunculilor
Vocativ	pedunculule	pedunculilor

1. codiță a unei flori sau a unui fruct.
2. (anat.; rar) pedicul.
3. denumire dată formațiilor din creier care au aspectul unor cordoane și sunt constituite din substanță nervoasă albă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online