pigmenta
Etimologie
Din franceză pigmenter.
Pronunție
- AFI: /piɡ.menˈta/
Verb
| Conjugarea verbului (se) pigmenta | |
| Infinitiv | a (se) pigmenta |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) pigmentez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) pigmenteze |
| Participiu | pigmentat |
| Conjugare | I |
- (v.refl.) (despre celule, țesuturi, părți ale plantelor și ale animalelor) a se colora prin pigmenți care se formează prin acțiunea soarelui, în urma unor tulburări funcționale etc.
- (v.tranz.) a colora cu pigmenți fibre textile, țesături etc.
- (v.tranz.) (fig.) a tinctura; a condimenta.
Sinonime
- 3: condimenta
Cuvinte derivate
- pigment
- pigmentar
- pigmentare
- pigmentat
- pigmentație, pigmentațiune
- pigmentogen
- pigmentogeneză
- pigmentoliză
- pigmenturie
Traduceri
a se colora într-un anumit fel sub influența pigmenților
|