pivota

română

Etimologie

Din franceză pivoter.

Pronunție

• AFI: /pi.vo'ta/

Verb

Conjugarea verbului pivota
Infinitiv	a pivota
Indicativ prezent pers. 1 sg.	pivotez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să pivoteze
Participiu	pivotat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (tehn.; despre două corpuri în contact; la pers. 3) a se roti în jurul unui ax perpendicular pe un plan tangent, comun celor două corpuri în punctul de contact.
2. (v.intranz.) (fig.) (despre acțiuni, procese etc.) a se baza pe anumite elemente specifice, a se desfășura în jurul a ceva.
3. (v.intranz.) (spec.) (mil.) a executa o mișcare de rotație în jurul unui militar, al unei formații etc.
4. (v.intranz.) a-și răsuci (brusc) corpul; (Sport) a se răsuci pe un singur picior (pentru a manevra mingea).

Cuvinte derivate

• pivotare
• pivotație

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online