conveni
Etimologie
Din franceză convenir < latină convenire.
Pronunție
- AFI: /kon.ve'ni/
Verb
Conjugarea verbului conveni | |
Infinitiv | a conveni |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
convin |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să convină |
Participiu | convenit |
Conjugare | IV |
- (v.intranz.) a corespunde cu dorințele cuiva, a fi pe placul cuiva.
- Ți-ar conveni să te muți la noi?
- a cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege.
- Au convenit asupra prețului.
- (v.tranz.) a accepta, a admite.
- A convenit să vină la nuntă.
- a încheia o convenție.
Sinonime
- 1: -i plăcea, prefera
- 2: se înțelege, se învoi, (pop.) se ajunge, se uni, (prin Munt.) se îndogăți, (Ban.) se toldui, (înv.) se lovi, pristăni, se târgui, se tocmi, veni, (grecism înv.) se simfonisi
- 3: accepta, se învoi, (înv.) pristăni
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate