Etimologie

Din franceză convenir < latină convenire.

Pronunție

  • AFI: /kon.ve'ni/


Verb


Conjugarea verbului
conveni
Infinitiv a conveni
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
convin
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să convină
Participiu convenit
Conjugare IV
  1. (v.intranz.) a corespunde cu dorințele cuiva, a fi pe placul cuiva.
    Ți-ar conveni să te muți la noi?
  2. a cădea de acord cu cineva; a se învoi, a se înțelege.
    Au convenit asupra prețului.
  3. (v.tranz.) a accepta, a admite.
    A convenit să vină la nuntă.
  4. a încheia o convenție.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe