plăsmui

română

Variante

• plăzmui

Etimologie

Din plasmă (învechit „creare, alcătuire” < neogreacă) + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /pləs.mu'i/

Verb

Conjugarea verbului plăsmui
Infinitiv	a plăsmui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	plăsmuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să plăsmuiască
Participiu	plăsmuit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) a crea, a produce, a făuri, a alcătui, a înfăptui.
2. (v.tranz.) a inventa, a născoci, a scorni.
3. (v.tranz.) a falsifica, a contrazice.

Cuvinte derivate

• plăsmuire
• plăsmuit
• plăsmuitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online