plictiseală
Etimologie
Din verbul plictisi + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /plik.ti'se̯a.lə/
Substantiv
Declinarea substantivului plictiseală | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | plictiseală | plictiseli |
Articulat | plictiseala | plictiselile |
Genitiv-Dativ | plictiselii | plictiselilor |
Vocativ | ' | ' |
- stare sufletească apăsătoare, ușoară depresiune morală provocată de singurătate, de lipsa de ocupație sau de o ocupație neatrăgătoare, de monotonie etc.
- Simțea o plictiseală de moarte.
- enervare, necaz, supărare.
Sinonime
- 1: urât, (rar) anosteală, (pop și fam.) lehamite, (reg.) zălezeală, (înv. și fam.) plictis, sastisire, (înv.) plicsis, stenahorie
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
stare a omului care se plictisește
|
|