română

Etimologie

Din ploscă + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /plos'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
ploscar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ploscar ploscari
Articulat ploscarul ploscarii
Genitiv-Dativ ploscarului ploscarilor
Vocativ ploscarule ploscarilor
  1. persoană care lucrează sau vinde ploști.
  2. (în orânduirea feudală a țărilor române) ajutor de paharnic; cupar.
  3. (reg.) vornicel.
  4. (fig.) palavragiu, flecar; ploscaș.


Traduceri

Referințe