ploscă
română
Etimologie
Din bulgară плоска (ploska), sârbocroată ploska.
Pronunție
- AFI: /'plos.kə/
Substantiv
| Declinarea substantivului ploscă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ploscă | ploști |
| Articulat | plosca | ploștile |
| Genitiv-Dativ | ploștii | ploștilor |
| Vocativ | ploscă | ploștilor |
- vas de lemn, de lut ars, de metal sau de piele, cu capacitate mică, rotund și turtit, cu gâtul scurt și strâmt, în care se ține băutură și care se poartă atârnat de o curea.
- (înv.) vas în care vânătorul își ținea praful de pușcă.
- vas făcut din tablă smălțuită, sticlă, material plastic etc., cu o deschizătură largă în partea de sus, în care urinează bolnavii imobilizați la pat.
Cuvinte derivate
Expresii
- A umbla cu (sau a purta) plosca (cu minciuni) = a colporta minciuni, a duce vorbe, bârfeli de la unii la alții
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online