vornicel

română

Etimologie

Din vornic + sufixul -el.

Pronunție

• AFI: /vor.ni'ʧel/

Substantiv

Declinarea substantivului vornicel
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vornicel	vornicei
Articulat	vornicelul	vorniceii
Genitiv-Dativ	vornicelului	vorniceilor
Vocativ	vornicelule	vorniceilor

1. slujbaș subaltern al vornicului, însărcinat cu judecarea pricinilor mai mici de prin județe și sate.
2. (înv.) vornic.
3. flăcău însărcinat cu poftirea și cinstirea oaspeților la nunțile țărănești, cu conducerea alaiului nunții, cu anunțarea darurilor și cu rostirea orației de nuntă; vornic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online