pogon

română

Etimologie

Din bulgară погон (pogon).

Pronunție

• AFI: /po'gon/

Substantiv

Declinarea substantivului pogon
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pogon	pogoane
Articulat	pogonul	pogoanele
Genitiv-Dativ	pogonului	pogoanelor
Vocativ	pogonule	pogoanelor

1. unitate de măsură pentru suprafețe de teren agricol, a cărei mărime variază, după epoci și regiuni, în jurul unei jumătăți de hectar.
2. bucată de pământ (agricol) de un pogon; teren cultivat, plantație de această mărime.
3. cantitate de produse obținute de pe un pogon.

Cuvinte derivate

• pogonaș
• pogonărit

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online