potrivă

română

Etimologie

Din slavă (veche), bulgară протива (protiva).

Pronunție

• AFI: /po'tri.və/

Substantiv

Declinarea substantivului potrivă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	potrivă	invariabil
Articulat	potriva	invariabil
Genitiv-Dativ	potrivei	invariabil
Vocativ	potrivă	invariabil

1. egalitate, perfectă asemănare (cu cineva sau cu ceva); ceea ce se potrivește, seamănă perfect cu altcineva sau cu altceva.

Cuvinte derivate

• deopotrivă
• potrivi
• împotrivă

Locuțiuni

• (loc.adj. și adv.) Pe (sau de) potriva... = asemenea, egal, pe măsura...
• (înv.) Din potrivă = din cealaltă parte, din partea opusă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online