prăgar

română

Din prag + sufixul -ar.

Declinarea substantivului prăgar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prăgar	prăgare
Articulat	prăgarul	prăgarele
Genitiv-Dativ	prăgarului	prăgarelor
Vocativ	prăgarule	prăgarelor

(reg.) fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile.