prăgar

română

Etimologie

Din prag + sufixul -ar.

Pronunție

• AFI: /prə'gar/

Substantiv

Declinarea substantivului prăgar
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prăgar	prăgare
Articulat	prăgarul	prăgarele
Genitiv-Dativ	prăgarului	prăgarelor
Vocativ	prăgarule	prăgarelor

1. (reg.) fiecare dintre grinzile care se așază de-a curmezișul pe temelia unei case și prin care se delimitează încăperile.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online