temelie
română
Etimologie
Confer temei.
Pronunție
- AFI: /te.me'li.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului temelie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | temelie | temelii |
| Articulat | temelia | temeliile |
| Genitiv-Dativ | temeliei | temeliilor |
| Vocativ | ' | ' |
- partea inferioară a unei construcții, coloane, statui etc., prin care acestea se sprijină pe pământ.
Sinonime
Cuvinte derivate
- întemeia
- întemeiat
- întemeiere
- întemeietor
- întemeinici
- întemeinicire
- întemeinicit
- temei
- temeia, temeli
- temeinic, temelnic
- temeinici
- temeinicie
- temeinicire
- temeinicit
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- (loc. adv.) Din (sau până în) temelii (sau temelie) = de la (sau până la) bază; cu totul, cu desăvârșire, radical.
Expresii
- A pune temelie = a pune bazele, a funda, a întemeia