prăpădenie

română

Etimologie

Din a prăpădi + sufixul -enie.

Pronunție

• AFI: /prə.pəˈde.ni.e/

Substantiv

Declinarea substantivului prăpădenie
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prăpădenie	invariabil
Articulat	prăpădenia	invariabil
Genitiv-Dativ	prăpădeniei	invariabil
Vocativ	prăpădenie	invariabil

1. (pop.) stricăciune, pagubă, distrugere (foarte mare).
2. situație, împrejurare care poate pricinui (mari) stricăciuni, pagube, distrugeri.
3. cauză care distruge, nimicește.

Locuțiuni

• (loc.adv.) De prăpădenie sau de prăpădenia pământului = foarte mult, foarte puternic; îngrozitor.

Expresii

• Prăpădenia pământului (sau lui Dumnezeu), = se spune despre o nenorocire îngrozitoare, despre ceva insuportabil, copleșitor

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online