precădere

română

Etimologie

Din pre- + cădere.

Pronunție

• AFI: /pre.kə'de.re/

Substantiv

Declinarea substantivului precădere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	precădere	precăderi
Articulat	precăderea	precăderile
Genitiv-Dativ	precăderii	precăderilor
Vocativ	precădere	precăderilor

1. întâietate, prioritate, preferință acordată unei persoane, unei probleme etc.

Locuțiuni

• (loc.adv.) Cu precădere = în primul rând, înainte de orice; mai ales, în (mod) special, îndeosebi, de preferință.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online