brac

română

Etimologie

Din franceză braque.

Pronunție

• AFI: /brak/

Substantiv

Declinarea substantivului brac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brac	braci
Articulat	bracul	bracii
Genitiv-Dativ	bracului	bracilor
Vocativ	bracule	bracilor

1. câine de vânătoare cu părul scurt și cu urechile mari și blegi; prepelicar.

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din germană Brack, în parte prin rusă брак (brak).

Pronunție

• AFI: /brak/

Substantiv

Declinarea substantivului brac
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	brac	bracuri
Articulat	bracul	bracurile
Genitiv-Dativ	bracului	bracurilor
Vocativ	bracule	bracurilor

1. rest, rămășiță bună de aruncat, nefolositoare; sfărâmătură, bucată.
2. (spec.) deșeu rezultat în cursul fabricării hârtiei.

Cuvinte derivate

• brăcui

Locuțiuni

• (loc.adj.) de brac = care nu este bun de nimic; de neîntrebuințat.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crab

Referințe

• DEX '98 via DEX online