pretor

română

Etimologie

Din latină praetor, praetoris.

Pronunție

• AFI: /'pre.tor/

Substantiv

Declinarea substantivului pretor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pretor	pretori
Articulat	pretorul	pretorii
Genitiv-Dativ	pretorului	pretorilor
Vocativ	pretorule	pretorilor

1. magistrat roman cu înalte atribuții judiciare (și care adesea guverna o provincie romană).
2. (în vechea armată) persoană numită pe lângă marile unități militare, cu atribuții în poliția administrativă și juridică în timp de război.
3. (în vechea organizare administrativă a țării) șef al administrației și al poliției într-o plasă (pretură), care reprezenta aici puterea centrală.

Cuvinte derivate

• pretorat
• pretoriță
• prim-pretor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• report

Referințe

• DEX '98 via DEX online