proscrie
Etimologie
Din franceză proscrire (după scrie).
Pronunție
- AFI: /pros'kri.e/
Verb
| Conjugarea verbului proscrie | |
| Infinitiv | a proscrie |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
proscriu |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să proscrie |
| Participiu | proscris |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) (în roma antică) a condamna la moarte (pentru infracțiuni politice) fără forme judiciare, publicând pe o listă numele celui osândit.
- (v.tranz.) a lua măsuri represive (privative de libertate) împotriva cuiva, în special pentru motive politice; a îndepărta în mod forțat o persoană din patrie; a exila, a alunga, a izgoni.
- (v.tranz.) (rar) a interzice, a opri.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online